Get Adobe Flash player

Erau anii de dupa Revolutia din 1989. Atentia Occidentului se îndrepta subit asupra tarii noastre. Pentru prima oara în media occidentala apareau reportaje zguduitoare cu privire la realitatea de dincolo de “Cortina de Fier”, pentru prima oara vedea Vestul situatia grea din orfelinatele românesti.

Si, ca întotdeauna în situatii de criza, s-a facut simtita solidaritatea umana. Oamenii, impresionati, au început sa strânga ajutoare si sa trimita în tara. Au venit personal sa vada care este de fapt situatia de aici, au venit sa aduca alinare bietilor copii din orfelinatele românesti.

Printre organizatiile caritabile care au decis atunci sa se implice în România s-a numarat si SKIP, Fundatia Satele de Copii Pestalozzi din Elvetia, cu sediul în Trogen. Au venit cu ajutoare materiale, impresionati de imaginile din presa. Dar, ajunsi aici au vazut ca situatia e mult mai grava. Cu o floare nu se face primavara. Într-o tara care suferise atâtea privatiuni era greu sa acoperi, prin ajutoare, nevoile.

De aceea Fundatia Satul de Copii Pestalozzi din Trogen a hotarât sa se implice mai profund, în educatie si în schimbarea sistemului de protectie al copilului, bazându-se pe experienta ei de 50 de ani în administrarea unui sat de copii.

SKIP Elvetia, împreuna cu o mâna de entuziasti români, au înfiintat în 1994 Fundatia Pestalozzi România si, în parteneriat cu Ambasada Elvetiei la Bucuresti si cu Ministerul Educatiei si Învatamântului din România, au deschis un proiect care urma sa faca istorie în România post-revolutionara: prima scoala postliceala de pedagogie sociala, cu durata de 2 ani, adresata educatorilor din casele de copii.

Deschiderea proiectului a fost un succes. Selectia a fost drastica, multi dintre educatorii din casele de copii fiind, la vremea aceea, necalificati, “restructurati” din alte domenii de activitate. Aceasta scoala era o ocazie rara. Valoarea adaugata a Scolii Pestalozzi era faptul ca nu era nici o scoala “de weekend”, formala, nici una doar teoretica. Era o scoala “în timpul lucrului”, în care educatorii aveau module teoretice, alternând cu module de practica, în care transferau în activitatea de zi cu zi notiunile teoretice de la curs. Pentru prima oara, activitatea lor profesionala a fost îndrumata de catre îndrumatorii de practica ai Fundatiei Pestalozzi si ei au primit consiliere profesionala prin supervizarile individuale si de grup oferite de catre program.

Scoala Pestalozzi a fost un succes. Prin eforturile Fundatiei Petsalozzi, ocupatia de pedagog social a fost introdusa în COR în decembrie 1995 si primele trei clase (1995-1997, 1996-1998 si 1997-1999) au fost încheiate cu succes.

În paralel, Fundatia desfasura, prin Departamentul de Inovatii în Asistenta Sociala proiecte ai caror beneficiari, directi de data acesta, erau tot copiii din casele de copii. Astfel, Fundatia a înfiintat o casa de tip familial în comuna Hotarele jud Giurgiu, în care au fost crescuti 8 copii, una dintre primele de acest tip din România. În paralel, în Bucuresti au fost deschise 3 apartamente sociale, în care câtiva tineri iesiti din casele de copii si-au început viata, cu sprijinul consilierilor Fundatiei Pestalozzi.

Fundatia mai detinea un centru de zi, Clubul celor 7 stele si a dezvoltat proiecte de Orientare pentru Viata adresate tot copiilor din casele de copii. De multe ori, beneficiarii acestor proiecte au ramas ulterior sa lucreze ca voluntari în centrul de zi.

Iata asadar cum efortul Fundatiei a fost de la început unul convergent, programele având atât o orientare teoretica, prin Departamentul de Formare Profesionala, cât si o orientare spre practica, prin Departamentul de Inovatii în Asistenta Sociala.

În 1999 sansa ne-a surâs din nou si Fundatia Pestalozzi a avut oportunitatea de a încheia un parteneriat cu Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, astfel încât formarea a ajuns, de la nivel postliceal, la nivel de colegiu universitar. Astfel, în cadrul Universitatii din Bucuresti s-a înfiintat Colegiul de Asistenta Sociala Comunitara si Pedagogie Sociala, care cuprindea, alaturi de Asistenta Sociala, alte doua ramuri noi, Probatiune si Pedagogie Sociala.